Cîndva, în societatea în care am trăit principalul criteriu de apreciere al oamenilor era munca. Asta, cel puțin în teorie. Iar munca se desfășura în sfera producției și creației de bunuri materiale și spirituale, necesare edificării unei civilizații avansate, pentru ridicarea bunăstării și împlinirea multilaterală a oamenilor muncii.
În multe unități de alimentație publică din acea lume existau afișe pe care era scris mare și citeț: Bacșișul ne dezonorează.
*****
Acum, în societatea în care trăiesc principalul criteriu de apreciere al oamenilor este banul. Asta, mai mereu în practică. Iar banul învîrtește tot ce se desfășoară în sfera producției și creației de bunuri materiale și spirituale, necesare edificării unei civilizații avansate, pentru ridicarea bunăstării și împlinirea multilaterală a oamenilor muncii.
În mai toate unitățile de alimentație publică din această lume nu mai există afișe despre bacșiș (asta, desigur, dacă excludem imaginea de mai sus, surprinsă recent într-o autogară). Acum bacșișul se trece automat pe nota de plată și ți se reține fără a mai fi întrebat.
*****
Cîndva, la o masă dintr-un restaurant, în Copou. La masă, mai mulți cheflii. Se mănîncă și se bea bine. Chiar bine, bine. Undeva, în apropiere, un afiș. Vine vremea notei de plată.
- ”Duducă, să te dezonorez?”, sună firesc întrebarea.
- ”Cît mai mult, conașule”, vine firesc răspunsul.