Primul meu creion

Un mod personal de a îmi lua adio

Am stat o vreme să mă gîndesc cum să ”îngrop” mai bine un vechi proiect jurnalistic (Divers.ro, se numea). În cele din urmă am decis să îi fac un parastas, așa că am invitat prieteni și colegi la o agapă cu colivă și măsline pentru a ne lua rămas bun de la acel newsletter, unul dintre primele proiecte online de nișă de pe la noi. Despărțirea a fost frumoasă și reconfortantă.

De ceva vreme mă tot gîndesc cum să mă despart de proiectul Alerg. Site-ul este funcțional, dar nu mă mai trage inima să scriu ceva pe acolo, deși subiecte sînt în continuare.

Revista tipărită cu același nume și-a atins apogeul în toamna lui 2019, cînd am ajuns la numărul 50 și la un tiraj (într-o conjunctură potrivită, e drept) de 10.000 de exemplare. Ulterior, am mai publicat niște suplimente ale revistei, dedicate exclusiv unui anume eveniment sportiv, însă numai în variantă .pdf. Forma aceasta a revistei Alerg va continua, totul este să găsesc ceva… entuziasm.

Colecția tipărită a revistei Alerg și-a găsit locul în posteritate, fiind disponibilă, de la începutul acestui an, sub formă scanată, în excelenta și extrem de utila arhivă Arcanum.com.

Mi-au mai rămas cîteva zeci de exemplare, de care nu mă lăsa inima să mă despart. Acum știu însă ce să fac cu aceste reviste de hîrtie: le voi transforma în creioane.

Tocmai am reușit să fac asta. (vezi foto sus)

Cum? Am găsit la talcioc niște mine de grafit vechi de vreo cel puțin 50 de ani (vezi foto jos), am rupt două pagini de revistă și, cu niște lipici, prin rulare (nu e chiar simplu, dar sînt convins că treptat o să devin mai dibaci) am reușit să fac primul meu creion.

Mă bucur că am găsit o formă plăcută, utilă și reconfortantă de a mă despărți de reviste.