Cum am fost cuminte, moș Crăciun mi-a adus în dar două sticle cu ceva suc, sticle returnabile însă, din cele pe care trebuie să plătești acum 50 de bani / bucata. După ce am golit conținutul uneia dintre sticle am zis să testez sistemul de garanție-returnare, care oficial a intrat în vigoare de la sfîrșitul lunii noiembrie.
Constatări:
semnul de ambalaj returnabil este foarte mic, așadar greu vizibil.
la primul supermarket unde am încercat să returnez sticla nu mergeau aparatele de preluare a ambalajului. Nimeni nu știa de ce
la al doilea supermarket a trebuit să o caut pe ”doamna cu cheia”. Era la fumat și la ea era cheia de la ghereta / spațiul unde se aflau două dispozitive unde se pot returna ambalajele. ”Nu lăsăm deschis aici căci vin boschetarii noaptea și fac murdărie”, mi s-a spus. Returnarea a decurs ușor, am introdus sticla în fanta aparatului, acesta a înghițit și apoi, apăsînd butonul ”Plată” am primit bonul din imaginea de mai sus
Eu știam că la returnarea ambalajului primești banii înapoi. În acest caz am primit un bon, valabil 12 luni, pe care îl poți folosi la cumpărarea de produse.
Așadar, începe o nouă perioadă, cu schimbări majore, în viața mea de garbolog.
În relativ scurt timp va deveni caducă culegerea PET-urilor, sticlelor și dozelor de aluminiu de pe seducătoarele plaiuri ale ”Grădinii Maicii Domnului”, acestea urmînd să fi fost returnate și preluate de funcționalele aparate care îți vor da în schimb bani (sau bonuri?). Desigur, puținele ambalaje returnabile aruncate pe marginea drumului vor fi culese rapid de către ”confrații” garbologi al căror număr - vă rog să mă credeți - a crescut considerabil în ultima vreme.
Returnarea descrisă mai sus încheie un an plin, care tradus în cifre se prezintă în felul următor:
am dus la centrele de colectare circa 1.300 kg de ”reciclabile”. Suma încasată = 523 lei. Acest lucru a fost posibil în primul rînd ”rețelei” de prieteni formată în ultima vreme, care mi-au oferit cu generozitate deșeurile lor
de la centrele de colectare am salvat mai bine de 40 de cărți. Cele mai multe dintre ele au nevoie de o recondiționare, dar va veni și acest moment. Alte cărți - nu de la reciclare, de data aceasta - au luat drumul bibliotecii publice din apropiere și a unei mini-biblioteci școlare.
din păcate, anul acesta a trebuit să vînd oile (Eliana și un miel) pe care le întrețineam cu banii cîștigați din reciclare. Caut în continuare să cumpăr o altă oaie.
Cu banii de pe oi am cumpărat un deshidrator și am uscat mere și prune. Este o activitate care merită continuată
În rest, să avem vieți curate!